Ivire
sicomorii-n floare
un om mort zîmbind
III
sînt pulberea drumului
pleoapă
aproape mormînt
fie
Iubirea
în noi să înceapă
sfînt, sfînt, sfînt
Născută lumină
născută lumină
dinainte de luceafăr
e de faţă pretutindeni
e în mine şi-nsenină
văl acoperă să nu
ne orbească adevărul
ochii noştri de ţărînă
nu mai pot cunoaşte cerul
pomul înflorind lumină
şi se risipea-n văzduh
sufletul înmiresmat
al petalei fără vină
iubirea ca roua în flăcări
şi ca flacăra deasupra apei
Anastasia
în trupul acesta aproape înfrînt
în sîngele acesta potrivnic
ce rug, ce rug şi-a aprins
copleşitoarea sa viaţă !
sfîrşeşte-te, noapte,
începi, taină
Anastasia
pămîntul inimii
facă-se cer
un cer arzînd
Acum
mă simt acum atît de vechi
încît : e bine
nimic nu mi-e acum străin
mi-e dor
de mine însumi răspîndit în lume
Poem
iartă-mă
îngăduie-mi să scriu
despre pămînt, pămînt fiind
şi despre cer
dacă sunt cer şi iarbă
Necuprinsul
nu vei mai avea soarele ca lumină
ziua şi strălucirea nu te va mai lumina
necuprinsul va risipi peste tine
neînserata lui lumină
zilele întristării au un sfîrşit
V
de-ţi sînt cenuşă din cenuşă-apari
mormînt de-ţi sînt fii-mi înviere
şi dacă iad îţi sînt din iad răsari
Tu, bucurie
şi dacă stîncă sînt izvor în stîncă
tu naşti în mine apă mai adîncă
să pot iubi
Iubirea
cu sete setea îmi adapă
ca numa-n sete să-mi prefacă firea
Tu naşti în mine apă mai adîncă
fîntîni de sete
naşti, nemărginire
Un mare traitor in Hristos !