Mormînt de soldat

by ludoglobi

Peste el au trecut şenilele tancului,
Apoi asfaltul după-amiezelor noastre de pace.

Erau crengi care-i sprijineau inima,
Vîrtejuri de nisip şi ciori cu sînge albastru
Rătăcite sub arcadele albe.
“Noi mai avem timp” îşi spusese
Lăsîndu-se într-o rînă în coliba strîmtă,
Dar frunzele putreziseră şi stîlpii căutau
Cu degete jilave inima lui nepăsătoare.

El s-a amestecat cu noroiul
Cum se amestecă vinul cu sîngele de tînăr,
Celulele i s-au umflat ca nişte ciuperci,
Pielea i s-a răsfrînt peste margini şi a curs
În iarba măruntă de jur împrejur.

Desigur că s-au rostit cîteva cuvinte
Ca nişte garduri de sîrmă ghimpată
Sub care cresc flori de muşeţel,
Desigur că el a lăsat în geantă o scrisoare
Ca o jivină oarbă şi înfricoşată.

Noi nu mai ştim însă nimic, noi stăm pe malul lacului
Ca într-un vas de porţelan preafrumos
Privind asfaltul vînăt spre departe.

Un minunat poem de Alexandru Muşina, din volumul de debut, Strada Castelului 104