e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Luna: Iunie, 2010

Hărţile minţii

Cam aşa cică ar fi în cazul lui JIM.

CIND SUNT PLECAT

sa nu te apropii de sufletul meu
cind sunt plecat ; numai miinile
sa ma caute peste neguri –
noi suntem totdeauna peste tot
si nu ne intilnim.

Noi vorbim despre celalalt, asteptatul
cind el e in ceata, in ploaie –
cind el ne poarta pe strazile largi.

Sa nu te apropii de sufletul meu
cind sunt plecat ; numai miinile
ratacite in neguri, sa ma caute.

Nişte idei din Darul lui Humboltd, de Saul Below

Am traversat Hudsonul cu feribotul pe la Christofer Street ca să mîncăm moluşte în Hoboken şi am discutat problemele poeziei moderne. Vreau să spun că Humboldt a vorbit tot timpul. Şă fi avut dreptate Santayana? Să fie poezia modernă barbară? Poeţii moderni dispun de material mai încîntător decît Homer sau Dante. Ceea ce le lipseşte însă este un ideal lucid şi ferm. A fi creştin e imposibil, a fi păgîn la fel de imposibil. Şi atunci ce-ţi mai rămîne?  (14)

Ajuns aici, trebuie să declar aproape sub forma unei depoziţii, fără posibilitate de tăgadă, că nu cred ca naşterea mea să însemne totodată începutul primei mele existenţe. Şi nici a lui Humboldt. Şi nici a nimănui altcuiva. Din raţiuni de estetică, dacă nu de altă natură, nu pot accepta concepţia despre moarte însuşită de cei mai mulţi dintre noi, ba chiar şi de mine pe cea mai mare parte din parcursul vieţii – aşadar, din raţiuni de estetică mă simt obligat să neg că un lucru atît de extraordinar ca sufletul omenesc se poate dizolva pe vecie. Nu: morţii se află în preajma noastră, izolaţi doar prin negarea noastră metafizică. Noaptea, în timp ce miliarde dintre noi ne facem somnul somnul pe emisferele noastre, morţii ne abordează. Ar trebui să se hrănească din ideile noastre. Noi suntem ogoarelelor de grîne. Dar noi fiind sterpi, îi lăsăm să moară de foame. Nu vă amăgişi însă, morţii ne observă, ne observă pe acest pămînt, care este şcoala libertăţii noastre. În regnul celălalt, unde lucrurile devin mult mai mai clare, claritatea ştirbeşte din libertate. Suntem liberi pe pămînt din pricina înceţoşării noastre, din pricina erorilor, din pricina minunatelor noastre limitări, ca şi din pricina frumosului şi a orbirii şi a răului. Toate acestea merg mînă în mînă cu binefacerea libertăţii. (176)

Ciudatele idei metafizice, în ceasul de adevărată suferinţă, sunt ca nişte jucării la căpătîiul unui copil bolnav de moarte, se pare că spunea Coleridge. (508)

O descoperire recentă

…un fotograf (celebru) din Ucraina. Patru fotografii ilustrînd una din temele sale preferate, dintr-o anumită perioadă.

WHAT IS YOUR CHOICE?

Ships’ doubts

Un alt tinut nu vei gasi si nici o alta mare.
Orasul te va urmari oriunde. Vei umbla
pe-aceleasi strazi si în aceleasi suburbii vei reveni
si în aceleasi case vei albi si-mbatrâni.
Tot în orasu-acesta vei ajunge. Cât despre-a ta plecare –
nu te gândi. Nu poti pleca altundeva cum zici.
Caci risipindu-ti viata în acest colt, aici,
ai risipit-o peste tot în lumea asta mare.

(Kavafis)

Traducere din limba greaca de Nikos BLITHIKIOTIS

Ludo’s long way back. A memory.