e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Luna: Septembrie, 2010

Barking

by Jim Harrison

The moon comes up.
The moon goes down.
This is to inform you
that I didn’t die young.
Age swept past me
but I caught up.
Spring has begun here and each day
brings new birds up from Mexico.
Yesterday I got a call from the outside
world but I said no in thunder.
I was a dog on a short chain
and now there’s no chain.

Iarnă la Roma

Copiii care cred în ochi
au iarna, lunga iarnă. Singuri
se aşează pe genunchi ca să vadă
înăuntrul privirii soarele luminându-se.
Dincolo de sine, în cer, fetele
şuviţelor strălucitoare de ploaie
îţi ating părul, se duc singure
râzând cu buzele crăpate.
Au trecut prin secole, cuvinte
de dragoste şi mila, dar fetele
strângând şalul merg singure
singure în cer şi în ploaie. Acoperişul
picură peste păsările streşinei.

Alfonso Gatto, traducere Dănuţ Grădinaru

‘Am crezut că viaţa e un joc de cuvinte’

Cântecul domnişoarei Lotus Alb

Am fost o floare am înflorit
şi m-am ofilit într-o secundă.
Am fost o bufniţă am ţipat
şi mi-am luat imediat zborul.

Să zbori e doar o clipă
la fel de scurtă ca atingerea,
la fel de rapidă ca un sărut.
Deşi pieptul meu a adunat
poate zece mii de sărutări.

Am crezut,
am crezut că e de ajuns să aştepţi.

Atât de puţin, o, atât de puţin timp.

Frica te ucide, florile pălesc, bufniţa tace.
Iar eu îmi spun:
aş vrea să fiu opiu, o chinezoaică micuţă
din nou, o inimă de gheaţă, o fecioară mută.

Am crezut că viaţa e un joc de cuvinte.

Am fost o floare, o bufniţă, o floare, o bufniţă,
într-o pădure neagră cad iar.

poem de Yaprak Öz, in traducerea lui Claudiu Komartin