e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Luna: Decembrie, 2011

Rugăciune

Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea,
inventator inimitabil,
decorator al Pămîntului, atît de superb & diferit de plictisitoarea Lună
mulțumesc pentru acest cadou.

 

Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine,
conține, cu precizie, tot ce contează.
Începe așa – Facă-se voia Ta.
Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență.

 

Ai venit și m-ai scos de-atîtea ori
din anii mei disperați, fără ieșire.
I-ai lăsat pe prietenii mei strălucitori să se distrugă
dar eu am rămas, rablagit rău, dar încă în funcțiune.

 

De necunoscut, cum le sunt eu hamsterilor mei,
cum aș putea să Te iubesc?
Nu pot decît, cu certitudine,
să fiu uimit și recunoscător.

 

Nu știu dacă mai trăim după moarte,
nu pare verosimil
din punct de vedere științific sau filozofic
dar desigur totul e posibil la Tine

 

și cred că Petru și Pavel au avut revelația Învierii
cum cred că acum stau într-un scaun albastru.
Dar cine știe poate a fost doar un caz special
numai cît să-i pornească pe drumul credinței.

 

Oricum s-o sfîrși, acceptă-mi admirația.
Lasă-mă să stau pînă la moarte, în fiecare clipă,
deschis la ale Tale, oricît de vagi, iluminări sau instrucțiuni.
Sunt convins că îmi vei ghida iar mîna, Maestre al cunoașterii și frumuseții.

John Berryman

traducere de Dan Sociu

Dintr-un folder tare vechi

Poate că povestioara asta e din jurnalul Maiei. Cum am regăsit-o  nici nu ştiu. O să o inserez aici, în Marea Bibliotecă, fiindcă recompune ceva dintr-o dimensiune pierdută. Un mic ciob străin acum. De unde, din ce, nu mai ştiu, poate o să aflu cumva.

— Existã o pildã, am sã ţi-o povestesc. Într-un sãtuc de munte trãia un înţelept, îi plãcea sã scrie despre aceea ce descoperea el în cãlãtoriile conştiinţei sale, dar nu avea cui citi ceea ce scria. Pentru a-şi câştiga hrana, el prindea peşte şi-l vindea la piaţã, învelindu-l în pagini din cartea sa. Şi nu se ştie soarta acelor pagini, unde le-a trimis soarta, una va nimerit în grãmada de gunoi, alta se va rupe şi va putrezi, iar careva vor ajunge în mâinile cuiva şi cuvintele scrise pe ele vor pãtrunde pânã la o inimã care cautã, lãsând o urmã în ele – cine ştie? Şi pentru cã aşa-i era dorinţa şi dorinţa era vie şi liberã, el continua sã facã acest lucru, zi cu zi, toatã viaţa lui. Când vorbesc cu tine, fac acelaşi lucru: îmi urmez dorinţa, independent de ceea ce pot crede despre soarta ta şi despre soarta cuvintelor spuse de mine. Eu nu aştept nimic, eu fac ce vreau şi merg mai departe.

Mormînt de soldat

Peste el au trecut şenilele tancului,
Apoi asfaltul după-amiezelor noastre de pace.

Erau crengi care-i sprijineau inima,
Vîrtejuri de nisip şi ciori cu sînge albastru
Rătăcite sub arcadele albe.
“Noi mai avem timp” îşi spusese
Lăsîndu-se într-o rînă în coliba strîmtă,
Dar frunzele putreziseră şi stîlpii căutau
Cu degete jilave inima lui nepăsătoare.

El s-a amestecat cu noroiul
Cum se amestecă vinul cu sîngele de tînăr,
Celulele i s-au umflat ca nişte ciuperci,
Pielea i s-a răsfrînt peste margini şi a curs
În iarba măruntă de jur împrejur.

Desigur că s-au rostit cîteva cuvinte
Ca nişte garduri de sîrmă ghimpată
Sub care cresc flori de muşeţel,
Desigur că el a lăsat în geantă o scrisoare
Ca o jivină oarbă şi înfricoşată.

Noi nu mai ştim însă nimic, noi stăm pe malul lacului
Ca într-un vas de porţelan preafrumos
Privind asfaltul vînăt spre departe.

Un minunat poem de Alexandru Muşina, din volumul de debut, Strada Castelului 104

Song of the Open Road

17

Allons! the road is before us!
It is safe- I have tried it- my own feet have tried it well.

Allons! be not detain’d!
Let the paper remain on the desk unwritten, and the book on the shelf unopen’d!
Let the tools remain in the workshop! let the money remain unearn’d!
Let the school stand! mind not the cry of the teacher!
Let the preacher preach in his pulpit! let the lawyer plead in the court, and the judge expound the law.

Mon enfant! I give you my hand!
I give you my love, more precious than money,
I give you myself, before preaching or law;
Will you give me yourself? will you come travel with me?
Shall we stick by each other as long as we live?

(Desigur, e mister Walt Whitman…)

a poem for the 35

 

there’s a lot of blood and tea

in this night of Cairo

 

cups of hope,

cups of death

 

in Tahrir Square,

death has no hands, it just

lingers like a snake

 

but nobody fears here about it:

this snake can’t swallow

people’s feelings

 

their bodies

like a flying carpet to liberty

 

night will come soon with bullets

and tear gas: the ugly food

of monsterous sphinxes

 

but everybody is sipping

freedom here

22.11.2011

Cairo. Scene

   2011/11/22

   I

    se poate simţi chiar de aici

    de la etajul trei, mirosul sîngelui în Tahrir

    uscîndu-se încet ca lumina.

    în berăria unde Minah

    îţi aducea o altă Saqara

    înainte să aşezi sticla golită pe masă

    acum, pe ea, se îngrijesc răniţii.

    pe pereţi

    rubaiatele lui Omar Khayam

    au altă culoare.

    doar Nilul, alături, curge negru, nepăsător

    de parcă toţi

    am fi sclavii săi

    între el şi deşert

    şi libertate.

II

    a treia noapte, alţi morţi, aceeaşi furie.

    la un kilometru de moarte

    se bea ceai, dar cuvintele monotone devin

    de neînteles

    fumul narghilelelor parcă încremeneşte

    sirenele ambulanţelor

    pe stradă

    în bazarul încă deschis

    se vînd ultimele papirusuri false

    se fac rugăciunile serii

    se coace porumb pe grătare

    se scrie

    moartea şi viaţa se amestecă

    precum zahărul în paharele rubinii

    cu hybiscus tea.

    III

    sus, de pe blocurile din partea cealaltă

    lunetiştii nu-şi numără nici victimele, nici gloanţele

    nu mai e timp de literatură în Cairo.

Creştini copţi protejîndu-i de poliţie pe musulmani la ora rugăciunii (piaţa Tahrir, 22 noiembrie)

   IV

    în piaţă mii de oameni ţes

    covoare zburătoare

    spre libertate.