e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Luna: Aprilie, 2012

3 poeme de Doru Vieru

mesageria secretă

(poema trecerii)

odată cu soarele

miriapodul urcă spre lumina subţire

de la marginea frunzei

fiecare picior strigă – n-am să trec

n-am să trec mai departe –

de unde se poate vedea

că un titlu nu e decât un proiect

care împinge poemul în moarte.

***

aprinsă ca timpul

ţin în mâna mea dreaptă o torţă

flacăra îmi luminează obrazul

şi par mai frumos

cu mult mai frumos

dar vine călăul îmi retează braţul

şi-mi strigă: „mincinosule”

sprijinit în secure.

braţul cade răsunând pe podea.

flacăra cade înmărmurită.

lumina ei îmi mai luminează obrazul.

ci răsuflarea mea o stinge o stinge…

va ninge iarna pe perechi

***

singur

ca tăcerea în pântecele negru

al unui clopot îngropat în pământ

deasupra căruia încolţeşte

grâul

aşteptat de gura flămândă

a celuilalt.

Anunțuri

al treizecilea poem pentru ulrike

nu e aşa mai sunt cîteva pagini lacrimile noastre

nu îneacă pe cineva nu înbătrînesc nici iarna

mîinile noastre mai au încă mîngîieri de vii

chiar dacă sunt tot mai departe

 

cîinii latră

sunt doar micile noastre tresăriri în somn (ce-i sperie) dorul de casă

pe harta noastră nu pot războaiele să îngroape pe nimeni

o să ajung, o să ajung, o să ajung la tine