3 poeme de Doru Vieru

de ludoglobi


mesageria secretă

(poema trecerii)

odată cu soarele

miriapodul urcă spre lumina subţire

de la marginea frunzei

fiecare picior strigă – n-am să trec

n-am să trec mai departe –

de unde se poate vedea

că un titlu nu e decât un proiect

care împinge poemul în moarte.

***

aprinsă ca timpul

ţin în mâna mea dreaptă o torţă

flacăra îmi luminează obrazul

şi par mai frumos

cu mult mai frumos

dar vine călăul îmi retează braţul

şi-mi strigă: „mincinosule”

sprijinit în secure.

braţul cade răsunând pe podea.

flacăra cade înmărmurită.

lumina ei îmi mai luminează obrazul.

ci răsuflarea mea o stinge o stinge…

va ninge iarna pe perechi

***

singur

ca tăcerea în pântecele negru

al unui clopot îngropat în pământ

deasupra căruia încolţeşte

grâul

aşteptat de gura flămândă

a celuilalt.

Anunțuri