MINGEA

de ludoglobi


Şi mingea se rostogoleşte se rostogoleşte

Ca o roată de locomotivă pierzîndu-se în ceaţă

Spre gările haosului adunînd călătorii

Desenaţi pe pietre, cu nume dintr-un semn

Şi pălării din macii unui singur mormînt

Şi mingea se rostogoleşte se rostogoleşte

Versurile ei aruncate-s afară demult

Scuipate-s iar pe pămîntul tăcut

Linii de oţel din minele întîmplării

Şi mingea se goleşte se goleşte

peste dealuri, suflete şi leduri

Dealuri întregi de ecrane muşcînd

Din noapte ca nişte ciclopi beţi

Anunțuri