Note din periferiile strălucirii

de ludoglobi


*

strălucirea muşca precum un şarpe

dintr-un infern necunoscut

cu piele şi dinţi din gloanţe turtite

trecute prin frunţile frumuseţii

 

strălucirea evada pe spuma ploilor seci

din ocolişurile nesfîrşitului drum din morminte

dintre orbi şi dintre cei care caută în pămînt

pîntecele noi

 

evada pentru un zburător

al norilor de ceolofan

pînă mă ajunse o dîră de pixeli

pe mîneca nopţii

 

*

 

Strălucirea sărea de jumătate de oră peste copacii

De sub care îmi umpleam cu fructe buzunarele hăinuţei de şcolar

Sărise peste verile de mers cu clasa la marginea pădurii

Şi peste drumul european 85 peste balta unei întregi secunde

De neuitat, sărea după ce trecuse de mine şi de sticla murdară

Versurile ei STROPIND TĂCEREA

 

*

 

nu mai e timp nu mai e timp

pentru vorbe în idiş şi pentru o nouă întîlnire

între îndrăgostiţi acum căutăm doar un bulgăre

puţin mai curat şi o ferestruică şi o gaură

pe care să-l aruncăm şi să ascultăm

cum se loveşte de lume

 

nu mai e timp nu mai sunt decît ceasuri

cînd pornesc omoară aduc uitare

e doar clopotul tastelor în marş

spre no man’s land

 

*

 

pagina intră în carne cum baţi tu la uşă

cum aduci ziua de mîine: un fruct fără sîmbure

ca stelele din o mie şi una de nopţi

mîncate de vii de un orb

uită-te spre colţ veioza de acolo e grădina

celorlalte nopţi

urmele copitelor şi urmele paşilor iubitei

intră pe hîrtia dintre două cuvinte

pagina intră în carne, carnea intră în nisip

deasupra lor trece vuind primăvara

deasupra primăverii facem un foc pentru la noapte

 

Anunțuri