e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Categorie: Sara Teasdale, strania victorie

A Prayer


Until I lose my soul and lie
Blind to the beauty of the earth,
Deaf though shouting wind goes by,
Dumb in a storm of mirth;

Until my heart is quenched at length
And I have left the land of men,
Oh, let me love with all my strength
Careless if I am loved again.

dsc01817

Anunțuri

             November

The world is tired, the year is old,
 The fading leaves are glad to die,
The wind goes shivering with cold
 Where the brown reeds are dry.
 
Our love is dying like the grass,
 And we who kissed grow coldly kind,
Half glad to see our old love pass
 Like leaves along the wind.

dsc03465

cinci poezii de sara teasdale

‘Hai să uităm’

Hai să uităm cum o floare e uitată

Să uităm totul ca pe un foc ce nu mai e aur,

Să uităm tot, o dată şi încă o dată,

Timpul, cu grijă, o să ne îmbătrînească.

Dacă o să întrebe cineva, să spui că totul a pierit

De ani şi ani de zile,

Aşa ca o floare, ca un foc, ca un pas greşit,

Pe întinsă, uitată zăpadă.

Dragoste înmormîntată

Am venit aici să o îngrop

Sub copacul

Din pădurea înaltă şi neagră

Unde nimeni să n-o mai vadă.

N-o să-i pun la cap nici o floare

Nici o piatră

Fiindcă gura ce-am iubit-o atîta

Era amară.

Niciodată n-o să mai vin aici

Fiindcă-n pădure e frig.

Deacuma voi strînge numai bucurii

Cît în braţele mele o să pot ţine

Privirea

Strepson m-a sărutat în primavară

Robin toamna

Collin m-a privit doar

Şi nu m-a sărutat deloc.

Sărutul lui Strepson a trecut ca o glumă

Al lui Robin l-am uitat în joc

Dar sărutul ochilor lui Collin

Îmi lipseşte noapte şi zi.

Noiembrie

Lumea a obosit, anul e bătrîn deja

Frunzele gălbui bucuroase sunt să moară,

Vîntul tremură de frig

Pe trestii maronii.

Dragostea noastră e o iarbă pe moarte

Sărutul nostru s-a răcit

Ca noi pe jumătate bucuroşi

Pe jumătate frunze-n vînt.

Pierrot

Pierrot e în grădină

La lumină lunii goale

Cu vioara sa îmbracă

Subţire, o melodie în argint.

Pierrot cîntă în grădină

A spus că pentru mine

Dar eu demult uitată-s

Sub un cireş.

Pierrot cîntă în grădină

Toţi trandafirii ştiu

Că Pierrot îşi iubeşte a sa muzică

Dar eu iubesc pe Pierrot.

Sara Teasdale (1884-1933) s-a născut în St. Louis, Missouri. Primul ei volum a fost tipărit în 1907, fiind intitulat Sonete către Duse. Cîntecele de dragoste, din 1917 primesc Poetry Society of America Prize şi Columbia University Poetry Society Prize (actualul Pulitzer pentru poezie). Stilul ei simplu şi profund readuce în poezia americană ceva din parfumul poeziei Emiliei Dickinson dar şi alte adîncimi sufleteşti, zbucium şi disperare, iubiri vechi şi noi pe care casnica Dickinson nu le agreea. Poezia ei e o poezie a ruperii totale, a arderii pînă la ultima suflare, a dragostei şi căutarii acelui Loc al Inimii. Multe poeme din ultimele două volume o apropie de Elsa Lasker-Schuller dar şi de Silvia Plath. Flacără şi umbră apare în 1920. Ultimul, Stranie victorie, e considerat de mulţi ca fiind o profeţie a sinuciderii sale din 1933.