e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Categorie: Varia

Dintr-un folder tare vechi

Poate că povestioara asta e din jurnalul Maiei. Cum am regăsit-o  nici nu ştiu. O să o inserez aici, în Marea Bibliotecă, fiindcă recompune ceva dintr-o dimensiune pierdută. Un mic ciob străin acum. De unde, din ce, nu mai ştiu, poate o să aflu cumva.

— Existã o pildã, am sã ţi-o povestesc. Într-un sãtuc de munte trãia un înţelept, îi plãcea sã scrie despre aceea ce descoperea el în cãlãtoriile conştiinţei sale, dar nu avea cui citi ceea ce scria. Pentru a-şi câştiga hrana, el prindea peşte şi-l vindea la piaţã, învelindu-l în pagini din cartea sa. Şi nu se ştie soarta acelor pagini, unde le-a trimis soarta, una va nimerit în grãmada de gunoi, alta se va rupe şi va putrezi, iar careva vor ajunge în mâinile cuiva şi cuvintele scrise pe ele vor pãtrunde pânã la o inimã care cautã, lãsând o urmã în ele – cine ştie? Şi pentru cã aşa-i era dorinţa şi dorinţa era vie şi liberã, el continua sã facã acest lucru, zi cu zi, toatã viaţa lui. Când vorbesc cu tine, fac acelaşi lucru: îmi urmez dorinţa, independent de ceea ce pot crede despre soarta ta şi despre soarta cuvintelor spuse de mine. Eu nu aştept nimic, eu fac ce vreau şi merg mai departe.

Anunțuri

Cairo. Scene

   2011/11/22

   I

    se poate simţi chiar de aici

    de la etajul trei, mirosul sîngelui în Tahrir

    uscîndu-se încet ca lumina.

    în berăria unde Minah

    îţi aducea o altă Saqara

    înainte să aşezi sticla golită pe masă

    acum, pe ea, se îngrijesc răniţii.

    pe pereţi

    rubaiatele lui Omar Khayam

    au altă culoare.

    doar Nilul, alături, curge negru, nepăsător

    de parcă toţi

    am fi sclavii săi

    între el şi deşert

    şi libertate.

II

    a treia noapte, alţi morţi, aceeaşi furie.

    la un kilometru de moarte

    se bea ceai, dar cuvintele monotone devin

    de neînteles

    fumul narghilelelor parcă încremeneşte

    sirenele ambulanţelor

    pe stradă

    în bazarul încă deschis

    se vînd ultimele papirusuri false

    se fac rugăciunile serii

    se coace porumb pe grătare

    se scrie

    moartea şi viaţa se amestecă

    precum zahărul în paharele rubinii

    cu hybiscus tea.

    III

    sus, de pe blocurile din partea cealaltă

    lunetiştii nu-şi numără nici victimele, nici gloanţele

    nu mai e timp de literatură în Cairo.

Creştini copţi protejîndu-i de poliţie pe musulmani la ora rugăciunii (piaţa Tahrir, 22 noiembrie)

   IV

    în piaţă mii de oameni ţes

    covoare zburătoare

    spre libertate.

O descoperire recentă

…un fotograf (celebru) din Ucraina. Patru fotografii ilustrînd una din temele sale preferate, dintr-o anumită perioadă.

ANUNT

afis-kerouac 5 noiembrie web

Povestea tristă a ultimelor dropii

Erau cele mai mari pasări ale Bărăganului şi au fost hăituite pînă la ultimul exemplar de locuitorii fascinantului Băragan al lui Panait Istrati sau Ştefan Bănulescu. Deşi ocrotite de lege şi pe cale de dispariţie dropiile erau încă vînate fără prea multe oprelişti şi prin anii socialismului chiar şi de nomenclatura acelor vremuri şi de tovarăşul vînător-şef.
Pentru că dropiile nu au aceea glandă ce secretă grăsimea atît de folositoare raţelor de exemplu (şi le protejează de umezeală) în iarna anului 1981 ultimele 100-150 de exemplare ce erau adunate împreună pentru a încerca să reziste mai bine gerului (nu mai puteau zbura pentru că le îngheţaseră penele) au fost descoperite de cîţiva ţărani în apropierea unui sat din Teleorman. Fără prea multe vorbe, obosiţi după ce-au ucis o parte dintre ele, decid să le ducă, mînîndu-le mioritic, în sat…
Ajunşi aici, cu ajutorul bîtelor, bicelor, furcilor şi celorlalţi localnici se pun pe treabă voiniceşte ucigîndu-le pe toate.

Pasărea magică a lui Voiculescu, exteminată de nişte oameni care încă mai trăiesc probabil, şi care, dacă aţi ajuns sau veţi ajunge prin satele cîmpiei poate chiar vă vor povesti mîndri că ei, sigur că da, au văzut o grămadă de dropii şi ca erau nişte păsări mari, daaa, taaaare frumoase,  taică, of, of, păcat ca nu mai sunt acuma…

Dropia_1

maestrul lennard nilsson

POSTEZ SI EU TREI CARE MI-AU PLACUT:

Lennart-Nilsson-76

Lennart-Nilsson-80Lennart-Nilsson-29

reclamele culturale

Noi violente ale chinezilor in Tibet

antologia poeziei romanesti la zid (2)

p12w560h4201

“Mi-ar fi plăcut ca oraşul Petrila să fie ca o carte de poezie, poezie vie pe ziduri moarte” Ion Barbu

p8w560h420

p10w560h4201

p3

U2, repetiţii in FABULOUS FEZ

u2_fez