e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Luna: Decembrie, 2008

o alta poveste, un alt clown

delicatessen81

Delicatessen, facut in 1991, e povestea tragic-comica a unui clown intr-o lume postapocaliptica, care isi mai pastreaza doar aparentele unei societati normale, in care se practica si canibalismul si in care un clown urmeaza sa fie sacrificat cu acceptul tuturor locatarilor. Povestea sa de dragoste cu Julie reuseste sa dea filmului un happy-end, daca se poate spune asa, cel putin in ceea ce-i priveste pe ei daca nu si  in ceea ce priveste viitorul societatii postapocaliptice.
Un film care combina foarte bine elementele horror cu cele de actiune si cu scenele de umor dar care are valentele unui film de arta.

Anunțuri

Lektionen in Finsternis/Lessons of Darkness

Cutremurătoare această simfonie apocaliptică, plină de imagini metaforice de o stranietate dezarmantă dar în acelaşi timp sugerînd umanitate şi speranţă, speranţa renaşterii unei lumi. Toate relele din cutia Pandorei le-a adunat maister-ul regizor Werner Hertzog în lungul său poem al războiului şi stupidităţii umane.  Unul care pare că aparţine genului science-fiction şi nu genului documentar.

lektioneninfinsternis_scene02

Un film unicat, filmat în iad, dar, din păcate într-un iad care a existat pe pămînt aici, lîngă noi, şi a fost aprins de semeni de-ai noştri, dacă îi putem numi astfel, liderii lumii în care trăim.
Pe o altă planetă e parcă acest iad imposibil aproape de acceptat că există şi că imaginile nu sunt cumva trucate, că toate nu sunt decît decoruri sau vreun coşmar al imaginaţiei, o imaginaţie bolnavă, bolnavă şi ce are multă inconştienţă.
Incendiul universal şi muzica sa insuportabilă. Şi ce putea fi mai potrivit pentru aceasta dacă nu sonorităţile lui Wagner, Grieg sau Mahler.
Naşterea unei lumi dar şi sfîrşitul sunt la fel de măreţe e motto-ul acestui film de 50 de minute din 1992, unul din capodoperele regizorului Herzog.


ezra pound: si zilele nu sunt destul de pline

si zilele nu sunt destul de pline

si noptile nu sunt destul de pline

si viata se strecoara ca un soarece de cimp

fara sa miste nici un fir de iarba.

Ashes to ashes and dust to dust,
Show me a woman that a man can trust.
Snakes on the desert and fish in the sea,
A rattlesnake mama made a sucker out of me.

O tell me how long must I have to wait?
Can I get you now or must I hesitate?

(Woody Guthrie)

mazilescu-001

prima poveste pentru stefana

de Virgil Mazilescu

pisica va deschide iar fereastra
pisica verde si proaspata ca iarba
si în odaia pustie se va strecura
si la picioarele stapanului se va incolaci

dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spala si te piaptana si te imparte
copiilor saraci te-am si uitat

si ploaia va deschide iar fereastra
ploaia verde si proaspata ca iarba
si in odaia pustie se va strecura
si la picioarele stapanului se va incolaci

dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spala si te piaptana si te imparte
copiilor saraci te-am si uitat

si moartea a deschis incet fereastra
moartea verde si proaspata ca iarba
si în odaia pustie s-a strecurat
si la picioarele stapanului s-a incolacit

A THOUGHT FOR TODAY:

To be nobody but myself – in a world which is doing its best, night and day, to make you everybody else – means to fight the hardest battle which any human being can fight, and never stop fighting. -e.e. cummings, poet (1894-1962)

1731312-feat

A Prayer


Until I lose my soul and lie
Blind to the beauty of the earth,
Deaf though shouting wind goes by,
Dumb in a storm of mirth;

Until my heart is quenched at length
And I have left the land of men,
Oh, let me love with all my strength
Careless if I am loved again.

dsc01817

pînă la urmă

nu există nici o şanşă

suntem toţi în cuşca

unui singur destin

nimeni niciodată nu găseşte

pe Acela.

Ţevile oraşului se umplu

băncile din parcuri se umplu

casele de nebuni se umplu

cimitirele se umplu

nimic altceva

nu se umple.

bukowski-drinking

Gosta Agren, Secretul mortii

nu-i adevarat

ca moartea incepe dupa viata

cind viata se termina

se termina si moartea

Ani fara sfirsit

herbert_george_wells_in_1943

Ca şi pe mare sau la fotbal briţii te surprind întodeauna (perfidul Albion, nu?). Chiar şi în literatură. Ultima mea experienţă a fost cu niscai povestiri de Mr. H.G. Wells, povestiri care, nici în ruptul capului, nu aş fi crezut c-or să mă dea pe spate aşa cum paţisem demultişor, copil fiind, la întîlnirea cu Omul invizibil şi Maşina timpului.

Cum prietenul meu Sagy îmi induse incoştient ceva mai multă consideraţie pentru aşa-numita literatură sf, şi mai ales, după o scurtă dar foarte consistentă corespondenţă cu un scriitor care e total fals perceput la noi şi în alte cîteva ţări, ca unul din ăia cu…extratereştri, nave spaţiale şi călătorii spre Marte, Boris Strugaţki, am ales în grabă de pe un raft al deprimantei biblioteci ‘Bleak House‘ (am multe motive să o botez aşa – şi trag şi o concluzie de aici: se pare că în România cu cît ştii mai bine diversele feluri de dedesubturi ale vreunei instituţii publice cu atît începi să te crezi în romanul lui Dickens mai sus-amintit) cartea Povestiri, bună de tipar şi de citit în româneşte din 13 noiembrie 1959.

Povestiri care m-au cucerit de la început şi care m-au facut să-l văd într-o altă lumina pe domnul Wells, autor a peste o sută de volume, multe de un realism demn de un Balzac al secolulul XX, dar şi de utopii despre societatea umană, despre cel mai bun sistem politic, un fel de socialism mixat cu elitism sau de povestiri fantastice de cea mai bună calitate. Am reţinut, aş vrea să pot spune pentru totdeauna, două mici bijuterii care mi-au adus aminte de lumea şi călătoriile lui Alice şi, în aceeaşi măsură, de Peter Pan. Două povestiri despre minunata lume a copilăriei şi nostalgia ei, despre un fel de stradă Mîntuleasa cu o grădină a potecilor ce se bifurcă. Prăvălia fermecată este un loc fantastic aşa cum l-aţi văzut în filmele lui Harry Potter şi cred că ceva imagini din film se datorează imaginaţiei lui Wells. Doar imaginaţie? Ei bine, Wells credea că în ceva mai complex şi relaţia ei cu realitatea este mult mai delicată şi specială. Mai ales dacă mai păstraţi în suflet sau pe undeva nişte căuşuri cu copilărie Poarta din zid o să vă reamintească anii dulci şi fără sfîrşit pe care cu toţii i-am cam uitat. Şi Poarta, să aveţi mare grijă la poartă!