Ca şi pe mare sau la fotbal briţii te surprind întodeauna (perfidul Albion, nu?). Chiar şi în literatură. Ultima mea experienţă a fost cu niscai povestiri de Mr. H.G. Wells, povestiri care, nici în ruptul capului, nu aş fi crezut c-or să mă dea pe spate aşa cum paţisem demultişor, copil fiind, la întîlnirea cu Omul invizibil şi Maşina timpului.
Cum prietenul meu Sagy îmi induse incoştient ceva mai multă consideraţie pentru aşa-numita literatură sf, şi mai ales, după o scurtă dar foarte consistentă corespondenţă cu un scriitor care e total fals perceput la noi şi în alte cîteva ţări, ca unul din ăia cu…extratereştri, nave spaţiale şi călătorii spre Marte, Boris Strugaţki, am ales în grabă de pe un raft al deprimantei biblioteci ‘Bleak House‘ (am multe motive să o botez aşa – şi trag şi o concluzie de aici: se pare că în România cu cît ştii mai bine diversele feluri de dedesubturi ale vreunei instituţii publice cu atît începi să te crezi în romanul lui Dickens mai sus-amintit) cartea Povestiri, bună de tipar şi de citit în româneşte din 13 noiembrie 1959.
Povestiri care m-au cucerit de la început şi care m-au facut să-l văd într-o altă lumina pe domnul Wells, autor a peste o sută de volume, multe de un realism demn de un Balzac al secolulul XX, dar şi de utopii despre societatea umană, despre cel mai bun sistem politic, un fel de socialism mixat cu elitism sau de povestiri fantastice de cea mai bună calitate. Am reţinut, aş vrea să pot spune pentru totdeauna, două mici bijuterii care mi-au adus aminte de lumea şi călătoriile lui Alice şi, în aceeaşi măsură, de Peter Pan. Două povestiri despre minunata lume a copilăriei şi nostalgia ei, despre un fel de stradă Mîntuleasa cu o grădină a potecilor ce se bifurcă. Prăvălia fermecată este un loc fantastic aşa cum l-aţi văzut în filmele lui Harry Potter şi cred că ceva imagini din film se datorează imaginaţiei lui Wells. Doar imaginaţie? Ei bine, Wells credea că în ceva mai complex şi relaţia ei cu realitatea este mult mai delicată şi specială. Mai ales dacă mai păstraţi în suflet sau pe undeva nişte căuşuri cu copilărie Poarta din zid o să vă reamintească anii dulci şi fără sfîrşit pe care cu toţii i-am cam uitat. Şi Poarta, să aveţi mare grijă la poartă!
ludoglobi.wordpress.com 