Trup de hamburger, sînge de Coca-Cola

„Publicul trebuie să rămînă pe loc, să stagneze: să stea (cu minţile, cuminte) acasă şi să consume doar pentru a se reproduce, în toate sensurile acestui cuvînt. Fără mutaţii. Specia trebuie ţinută în ţarc, dresată şi selectată controlat. Niciodată, însă, de vină nu este „poporul”, ci doar cei care-l conduc pentru a extrage profit de pe urma (prostirii) lui.

Democraţia e DADA (permanentă relansare a creativităţii hazardului, amestecare a datelor) sau e CRIZĂ. Miracolul cristic, cu adevărat ecumenic, este regăsirea umanităţii indiferent prin ce combinaţii. Indiferent cum s-ar combina datele umanităţii, tot Fiu al Omului apare, tot pe Isus, ca simbol al omului, îl regăsim, întotdeauna însă ca Om Nou. Dar Biserica actuală este Piaţa, şi ea limitează strict combinaţiile, tăind în trupul divin al umanităţii.

Dar oare chiar este nevoie ca trupul şi sîngele Domnului să fie făcute hamburger şi Coca-Cola pentru ca Sfînta Taină să poate fi cuminecată? Simbolurile universale au încetat să mai fie directe, direct resimţite? Se pare că da, pentru că inclusiv corpurile noastre sînt tot mai artificiale. Marele salt a fost făcut: hermeneutica, exegeza au trecut de la producţia de sens la producţia de simţuri, de corpuri. Spiritul devine, industrial şi politic, carne şi sînge. Capitalismul este Biserica efectivă, implementînd fenomenologia duhului. Spiritualul este, azi, producţie industrială de oameni. Iar materia, substanţa a devenit pură semiotică. Ca să fie sigur, spiritul îşi fabrică azi singur litera. Această industrializare şi automatizare a „spiritualului” este Criza. Restul e recesiune, ajustare.”

Tot articolul lui Bogdan Ghiu il puteti gasi pe Liternet.

Capitalism, corporaţii, hippioţi şi hikikomori, noua avangardă

Mi s-a părut destul de interesantă şi originală teoria următoare. E parte a unei mentalităţi care la noi încă nu a pătruns. Spicuiesc citeva lucruri de pe un forum al ‘noii culturii mondiale’ destul de interesant ca idei dar relativ ambiguu dacă nu eşti familiarizat cu toţi termenii. Discuţiile şi opiniile sunt extrem de animate şi stufoase aşa cş nu prea pot să spun multe lucruri la momentul ăsta. „Japonia înseamnă viitorul iar hikikomori sunt avangarda şi noi trebuie să învăţăm din experienţa lor.” E concluzia desprinsă de un participant al unui congres din Tokyo şi membru al forumului respectiv.

Concluzia lor a fost ca este un trend care se va răspîndi pe întreaga planetă.

În anii şaptezeci, independenţa, autonomia a fost idealul celor care refuzau exploatarea şi competiţia regulilor capitaliste. Aceasta se putea face într-un mod organizat, colectiv, aşa cum au făcut-o hippioţii. Astăzi acest lucru nu mai este posibil, de aceea, hikikomori îşi găseşte o soluţie în izolare. Nu mai este posibil pentru că marile corporaţii, mai ales în Japonia, şi-au însuşit acest sistem, al grupului, al colectivului dedicat total ei. Vă las să citiţi şi să vă gîndiţi.

I do not mean that the current japanese culture is good, I do not say that hikikomori is happy.. All the contrary. I say that hikikomori is the trend, the inmost tendency of next culture. And we have to understand it, to interpret it, if we want to act positively in society.

As you say japanese seem to be ants, or bees. Actually I think that the destiny of the whole mankind in this age, is being more and more dominated by a network of linguistic machines, shaping perception, imagination, cognition and memory: becoming ants, in the sense of automated executors.

Young japanese seem to be the avant gard of this process because they are (as you say) culturally predisposed to social automation, to behaviour conformation. But this process of cablation of human sociability, this technical subjugation of the mind and of the body does not happen without suffering.Suffering is the key-word of the new generation, that you may call connective generation.

A generation of humans who have learned more words by an electronic machine than by the mother.

Suicide is the most political act of the last decade. The most important event of the new century is the suicide of 19 young muslims driving two airplanes against the towers.Suicide seems to be an artistic gesture, in people like Cho Hseng hui, the Korean who killed 32 students in west virginia, while killing himself. And that Finnish guy who killed eight people and himslef with a teeshirt saying: humanity is overrated.

Hikikomori is the avant garde because he is doing the only one healthy gesture in a world of competition, exploitation, aggressivity and social humiliation: refusing socialisation, breaking the tie, escaping in the space of virtuality and darkness and loneliness. It is not funny, I know. I do not want to be an hikikomori, and I do not suggest to anybody to be an hikikomori. But I recognize the meaning, and the implicit intention. It’s better to be self-recluded than living all the day in the terror, anxiety, aggression and humiliation. It’s better to live with no money than giving away your life for a salary.

Nu imi place lumea. Nu vreau sa stiu de ea

Hikikomori: indivizi, in general tineri, care refuza sa paraseasca casa lor sau a parintilor, se izoleaza de societate si relatii sociale pentru perioade mari de timp, de cel putin sase luni. Potrivit cercetatilor, actualmente, cifra lor ajunge la un milion, adica aproape douazeci la suta din adolescentii Japoniei.
Timpul petrecut in dormitorul lor se imparte intre somn, televizor, jocuri pe computer, navigare pe internet. Refuza orice fel de comunicare si nu au prieteni. Iata si cum explica unul din ei comportametul lor: „Inainte aveai prieteni, aveai dusmani. Acum nu mai stii cine iti e prieten si cine dusman. Nimic din cele despre care invatam din carti nu exista. Nu mai exista… E mult plastic… mult prost gust. Nu imi place lumea. Nu vreau sa stiu de ea.”

Daca totusi pastreaza legatura cu mediul exterior o fac noaptea, cand ies sa se plimbe sau sa faca cumparaturi.
Cu toate acestea, dupa un reportaj pe acest subiect difuzat in Marea Britanie s-au primit sute de mesaje ale telespectatilor povestitind cazuri concrete de adolescenti occidentali cu acelasi comportament.