Poeme din Istanbul

Un excelent şi tragic poet al Istanbului, cu destin şi poeme izbitor de asemănătoare cu Serghei Esenin; a fost fondatorul grupului poetic Garip (în turceşte straniu, ciudat, diferit) cunoscut şi sub numele de Prima Mişcare Nouă. A refuzat rima şi formele poeziei turce tradiţionale scriind, în scurta sa viaţa, în divese matriţe poetice, cît generaţii întregi de poeţi europeni moderni. Am tradus doar cîteva scurte, simple poeme de-ale sale.

Orhan Veli Kanik (1914-1950)

Să rămîn  trist

Aş putea să mă supăr tare

Pe oamenii pe care îi iubesc,

Dacă iubirea

Nu m-ar fi învăţat

Să mă întristez doar.

Poemul Singurătăţii

Cei care nu-s singuri nu ştiu

Cît de tare poate să te îngrozească liniştea;

Că cineva poate să vorbească tare nimănui;

Cum te poţi scufunda în oglinzi

De dorul sufletului,

Nu ştiu.

Bar

Din moment ce nu, nu o mai iubesc

Atunci de ce aş  mai merge la barul unde

Obişnuiam să beau noapte de noapte

Gîndindu-mă la ea?

Semnalul unui tren

Sunt deplorabil,

nu-i nicio iubită să-mi mîngîie inima,

în tot oraşul,

nicio măcar  o faţă zîmbitoare;

de cîte ori aud semnalul unui tren

Cei doi ochi ai mei

sunt două fîntîni.

Sinucidere

O să mor fără să ştie cineva,

O să rămînă un pic de sînge

pe gura.

Cei care nu mă cunosc or să spună

‘E clar c-a iubit mult o fată’.

Cei care mă cunosc vor zice

‘Ce mult a suferit, săracul’

Dar adevărul

Nu-i nici unul, nici altul.

Povestea lui Ali Riza si Ahmet

Ce ciudată e povestea lui

Ali Riza şi a lui Ahmet

Unul locuia în sat

Celălalt în oraş

Şi-n fiecare dimineaţă

Orăşeanul mergea la ţară

Şi săteanul la oraş.

E ceva în aer la fel ca alcoolul

E ceva în aer acum la fel ca alcoolul

Te ameţeşte, te face să te simţi dincolo…

Daca îţi scoţi inima şi-o manînci acum

pentru că iubita ta este Dumnezeu ştie pe unde,

Şi ţi-e tare dor de ea –

Asta o să te dărîme şi mai tare.

E ceva în aer acum la fel ca alcoolul

Se urcă la cap şi te îmbată.

Anunțuri