pentru fiecare poem

nu mai am forţă
decât pentru fiecare poem
pe care-l scriu

(Constantin Virgil Bănescu, 1982-2009)

Dialoguri uitate

Borges: Dacă se vor arde bibliotecile, se vor face alte biblioteci. Vor apărea alţi scriitori – un nou Homer, un nou Vergiliu. Altfel, desigur. Destinul nostru e nostalgic. Literatura începe prin poezie şi ajunge foarte greu la proză. Sper că numele meu va fi uitat. Poezia mea uitată.
Sorescu: De ce, domnule Borges?
Borges: E şi aceasta o speranţă.

Ardem intens, la fel, dar foarte deosebit. Suntem alături mereu, şi departe întotdeauna. Luminăm fiecare după puterile sale, căutându-ne printre nopţi inexistente sau amânate. Şi, îţi jur, toate acestea trebuie să poarte un sens. Pentru că nu putem fi semne zadarnice ale unei treceri fără petrecere. (Doru Vieru, 1957-2009)