Doinel Tronaru, un interviu cu Andrei Koncealovski

D.T.: Aş vrea să-mi spuneţi câteva cuvinte despre Andrei Tarkovski şi despre colaborarea pe care aţi avut-o împreună, la începutul carierei…
A.K.: Vreţi să ştiţi ce cred eu despre Andrei Tarkovski? Era un geniu. Este foarte greu însă să-l defineşti în acest fel. Eram prieteni, asta-i tot…

D.T.: Aţi văzut acest lucru de prima oară, că acest om era un geniu?
A.K.: Nu, în general, lumea hotărăşte cine este geniu şi cine nu când persoana respectivă moare. Există o operă în curs – unul, două, trei… şase filme -, omul moare, există o operă, iar ceilalţi spun: „o, acest om era un geniu”. Nu cred că geniul poate fi acceptat în timpul vieţii, întotdeauna după ce moare.

D.T.: Pentru filmul Andrei Rubliov, la al cărui scenariu aţi lucrat împreună, care a fost contribuţia dvs. şi care a lui Andrei Tarkovski?
A.K.: Nu pot spune exact. Eu scriam, el îmi lua paginile şi le rescria; el scria, eu îi luam paginile, spuneam „prostii” şi rescriam. Fiecare rescriam paginile celuilalt şi ne luptam să ne menţinem paginile. Este imposibil de spus exact. Cred că Tarkovski avea o viziune stranie şi nu avea deloc logică. Eu am logică, în schimb. El nu ştia nimic despre scrierea dramatică, eu cunosc scrierea dramatică. El a păstrat lucrurile stranii, ciudate în film, eu am păstrat lucrurile logice.

Descendent al unei familii de scriitori şi artişti din Moscova (tatăl celor doi fraţi a fost autorul textului pentru imnul URSS), Andrei Mihalkov-Koncealovski a devenit celebru cu prima dintre capodoperele sale, Unchiul Vania (1971), una dintre cele mai bune ecranizări după Cehov din toate timpurile. A continuat seria filmelor-unicat cu Siberiada (1979), o uluitoare epopee distinsă cu premiul special al juriului la Cannes şi care l-a propulsat spre o carieră la Hollywood, unde a regizat – cu mai mult sau mai puţin succes – filme ca Maria’s Lovers, Runaway Train, Duet for One, Homer and Eddie, Tango & Cash.

interviul integral pe http://www.liternet.ro

GĂSEŞTE VÂNĂTORUL…

„Găseşte vânătorul.” Un puzzle:

Copacul este ulm sau e cenuşă?

Puşca, geanta ghicitorii, pălăria tiroleză

Toate-s un nod de netrecut.

Acum ţinteşte cu lampa desenul,

Mai ascute unghiul vizionar

Să-ţi sară-n faţă deodată toate

Trofee, mica armă, cartuşieră.

Pe loc născut, fiu al hârtiei:

Jumătate nebun, jumătate estet,

Băiete bun, tâlhar scăpat-

Fugi, dispari acum!

Desenul iarăşi e neclar.

Totuşi, ceva a fost-din mahalale

Ciocănitul şinelor de tren, ulm or cenuşa a fost-

De necuprins, orbit de lacrimi,

Ce străluceşte-n băltoaca unui sat,

Sub demodatul plâns de corbi.

De viaţa-mi ar fi cumva mai bună

N-ar fi de-a mea.

Sergei Gandlevski, traducere FDP.

S. Gandlevski, o traducere

VI.

După moarte am să mă duc în mahalalele oraşului iubit
Botul o să mi-l ridic spre cer, coarele-mi o să le-arunc-
Răzbit de tristeţe, o să boncălăiesc toamnei necuprinse
Ce-n cuvinte omeneşti nu pot să spui.
Cum barcazul curge ca să scoale apusul ăstei zile
Cum timp de fier din plămînu-mi stîng cîntă ca graurii,
Cum uşa cea secretă, c-o cheie simplă se deschidea.
Vorbesc. Nu mai pot nimic să însănătoşesc acum.

Notă: Este unul dintre cei mai importanţi poeţi ruşi din mişcarea underground, din anii şaptezeci-optzeci. O să revin şi cu alte traducerile ale textelor sale.

the last playground

there was a little train
tired to be meant for railways
so he jump into a pillar
or maybe into a tough dream
of war

there was a big broke,
nobody knew who was
the most damaged but
someone said that he saw
a smile
above

the little train
thought that it was
the railway that
have broken

so, happily, he kept on going
carrying now
on strange lands
as carefully he could
a sweet, dear passenger,
a crocodile in the cage of childhood.