e drept, în singurătatea asta nu orice om singur ar duce-o prea mult. dar sînt o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate: dorinţa de a fi cu orice preţ neputinţa de a mai iubi şi ziua de ieri. (Es. Pop)

Luna: februarie, 2009

trei secvente cu fernando pessoa

Não tenho ambições nem desejos,
Ser poeta não é a minha ambição,
É apenas a minha maneira de estar só
______________________________________
I have no ambitions and no desires.
To be a poet is not my ambition,
It’s my way of being alone.

216_2310-fernando-pessoa


Não sou nada.
Nunca serei nada.
Não posso querer ser nada.
À parte isso, tenho em mim todos os sonhos do mundo.
_____________________________________________________
I’m nothing.
I’ll always be nothing.
I can’t want to be something.
But I have in me all the dreams of the world.

fernandopessoaruiperdigao

O poeta é um fingidor
Finge tão completamente
Que chega a fingir que é dor
A dor que deveras sente
_____________________________
The poet is a faker
Who’s so good at his act
He even fakes the pain
Of pain he feels in fact.

din Antologia poeziei romanesti la zid (1)

1122924076

1122924076-2

noaptea-devoratorilor1

bufnita oarba

Pentru ca nu l-am putut termina si nici nu o sa pot scrie despre acest autor si ‘romanul’ lui nu pot decit la postez mai jos citeva citate din opiniile Amei, care a avut fericirea sau nefericirea sa il citeasca da capo al fine si, printre altele, sa si scrie ce-a scris:

Dupa ce citesti un astfel de roman, cuvintele parca fug de tine si isi pierd din intelesuri.

Dupa ce esti purtat in lumea lui halucinanta, te indoiesti serios de puterea rationamentelor tale.

Dupa ce citesti Bufnita oarba iti dai seama ca nimic nu-i seamana!

Hedayat a fost comparat de critici cu Kafka si Poe. Eu nu pot sa-l compar cu nimeni, pentru ca scriitura lui mi se pare in mod absolut originala.

In Bufnita oarba nu exista timp sau spatiu, personajele sunt privite in oglinzi infinite, nu se stie ce este real, ce este vis sau doar imaginatia.

Sadegh Hedayat spune ca in Bufnita oarba este otrava. Da, este. Probabil ca a distilat in textul romanului un opium al taramului literar, o otrava ce te ameteste si te apropie de nebunie. O otrava care te face dependent, care nu te lasa sa inchizi cartea si care te face sa ceri mereu mai mult. Tot mai mult.

8591charles-bukowski-posters