Am tot promis poveşti şi poze de pe acolo aşa c-o să postez aici cîte ceva. Mai totdeauna realitatea e cu mult mai complexă, diferită, spuneţi cum vreţi, dar o idee vă puteţi face.
Unul dintre cele mai mari temple de lîngă Kathmandu. Foarte frumos chiar dacă e destul de multă aglomeraţie în jurul său. Dar puteţi cumpăra o grămadă de suveniruri neobişnuite şi la preţuri mai mult decît acceptabile.
Thamel, ultima destinaţie, un exotic New Orleans al hippioţilor şi călătorilor rătăcitori ai deceniilor 60 şi 70. Nu s-a schimbat mare lucru pe aici. Încă prin baruri uitate de timp răsună Dylan, Hendrix, Doors iar Hotel California e multiplicat într-o grămadă de guesthouse-uri primitoare şi la preţuri nemaiîntîlnite.
Celabra piaţă a Thamelului cu temple şi clădiri foarte vechi. După templul din faţă e palatul zeiţei vii, Kumari. Cîteodată poate fi văzută la fereastră. Dar, de obicei, palatul-templu e destul de sumbru toate ferestrele sunt închise, pare un loc fără viaţă. Povestea ei nu e tocmai una care să aibă happy-end.
Thamelul e un paradis al cumpărăturilor. Nu cred că există ceva de negăsit. E destul să întrebi de cine nimereşti. Preţurile sunt, după ceva negocierile de rigoare, derizorii. Plus, unele dintre cele mai faine şi cu bun-gust bookstore-uri şi anticariate cu cărţi din toată lumea le-am găsit aici. Pe aici se afla celebra librărie Pilgrilms Bookstore. Eu am colindat vreo 30 de camere, toate pe domenii, de la poezie contemporană pînă alpinism, de la medicină la mistică.
Mai tot timpul poţi participa la festivaluri tradiţionale impresionante. Secolul XXI e foarte departe uneori.
Bluesul şi jazzul au performeri din toată lumea all night long. În fiecare noiembrie se desfăşoară aici Hymalaia Blues Festival.
Străduţele sunt foarte animate chiar şi noaptea şi destul de safe. Chiar e plăcut de făcut o plimbare avînd de vedere aglomeraţia din timpul zilei.