Hărţile minţii

Cam aşa cică ar fi în cazul lui JIM.

we all

cinspe august, acuma patruzeci de ani

Ulciorul tanarului Omar Khayam

ULCIORUL

Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru tine si pentru mine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.

Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.

matei vişniec despre…

Aş spune chiar că jurnaliştii care pregătesc cu febrilitate în acest moment emisiuni speciale în redacţiile tuturor canalelor de televiziune cu bătaie planetară, aceşti jurnalişti deci, nici nu ştiu că de fapt Michael Jacskon e mort de aproape 15 ani. Pentru că acesta este de fapt adevărul: cariera acestui geniu muzical şi coregrafic s-a oprit cam în 1993, când marele „star” a început să aibă comportamente ciudate, să piardă contactul cu realitatea, să-şi facă nenumărate operaţii estetice şi să intre într-un narcisism confuz. Tot atunci au început şi procesele sale, el fiind bănuit de pedofilie, tot atunci a început şi să piardă bani, pentru că Michael Jackson moare din, păcate, sărac lipit pământului, cu datorii de jumătate de miliard de dolari. Spun toate aceste lucruri ca un fan al lui Michael Jacskon ce sunt, şi mie mi-a plăcut acest artist căruia i se mai spunea „Michael trăsnitul”. Şi îmi pare sincer rău de moartea sa artistică, singura care contează de altfel, şi care s-a produs, cum spuneam, cu mulţi ani în urmă.

HOUSE OF THE RISING SUN

Sunt atatea versiuni ale acestei piese pe cite legende sunt despre semnificatiile si originea ei.
In 1924, Woody Guthrie a inregistrat pentru prima oara piesa, facuta celebra in lumea intreaga de Animals dar si de Bob Dylan. Intrebat de autorul ei, Woody a raspuns ca este necunoscut si ca i se spusese ca a fost scrisa pe un servetel de vizitatorul unui bordel. O prostituata o da cintaretului negru ce facea atmosfera in salonul stabilimentului respectiv. Acesta ii modifica doar citeva versuri si incepe sa o cinte. De aici incepe povestea, cu mentiunea ca, de fapt, in cintec, initial era vorba de o fata fortata sa se prostitueze, nu de un ‘poor boys’…iar primele variante au un farmec aparte, merita ascultate.
Titlul pare ca ar fi un eufemism pentru pentru a denumi un bordel sau o puscarie. La inceputul secolului douazeci, deasupra portii inchisorii pentru femei din New Orleans, era o decoratiune reprezentind rasaritul soarelui…

Don’t you need somebody to love?

Fotomodelul din imagine si-a inceput cariera pe malul american al Pacificul in anii saizeci. O cheama Grace Slick si, dupa parerea mea, extraodinara trupa Jefferson Airplanes n-ar fi fost mare lucru fara ea. Cred ca una din cele mai bune prestatii ale ei a fost la Woodstock si va invit sa ascultati citeva din cintece, inclusiv ‘Somebody to…’ pe youtube daca nu in alta parte. Rock psihedelic de cea mai buna calitate (listen please ‘Surrealistic Pillow’, 1967), inteligenta, sinceritate, lipsa de conpromisuri, prietena cu Janis Joplin, Jim Morrison sau Jerry Garcia. O hippioata in toata regula din vremurile alea adevarate care a fost la un pas de a reusi sa puna in ceasca presedintelui Nixon, la un ceai in Casa Alba, LSD…

Cea mai tare stewardesa de la Jefferson Airplanes Flight Company:

Dragostea si muzica sau Povestea fantastica a lui Berlioz si Harriet

„Simfonia fantastica”, una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui
Berlioz, a fost scrisa in 1830, pe cind compozitorul avea numai 27 de ani. Povestea din spatele acestei simfonii este demna de un adevarat romantic: in 1827, Berlioz asista, la Paris, la o reprezentatie cu „Hamlet”, in care actrita irlandeza Harriet Smithson juca rolul Ofeliei. Indragostindu-se nebuneste de ea, tinarul muzician a incercat s-o seduca prin cuvinte, insa scrisorile sale patimase n-au facut altceva decit s-o sperie pe interpreta, asa ca Berlioz s-a hotarit sa-si incerce norocul cu muzica, incepind sa lucreze la „Simfonia fantastica”.

Simfonia are o poveste bine delimitata, fiind considerata un excelent exemplu de muzica programatica: un tinar muzician deznadajduit ia o supradoza de opiu si are o serie de cosmaruri si viziuni, iar imaginea iubitei sale ii revine neincetat in minte. Isi aminteste de bucuriile si tristetile sale din trecut, dinainte ca ea sa intre in viata lui, si apoi isi constata gelozia nebuneasca ce a pus stapinire pe el de cind s-a indragostit, gasindu-si singurul refugiu in religie.

Desi Harriet Smithson a refuzat sa asiste la premiera „Simfoniei fantastice”, a auzit-o mai tirziu, iar atunci a ramas atit de impresionata incit a inceput sa raspunda avansurilor lui Berlioz. S-au casatorit in 1833, insa relatia lor n-a durat prea mult: ironia sortii a facut ca, odata stinsa obsesia lui Berlioz, sa inceapa perioada de gelozie a actritei, la care s-a adaugat si faptul ca cei doi nu vorbeau, literalmente, aceeasi limba: Harriet Smithson nu prea vorbea franceza, iar Berlioz nu apucase niciodata sa aprofundeze engleza.

THE WHO, The Seeker

I’ve looked under chairs
I’ve looked under tables
I’ve tried to find the key
To fifty million fables
They call me The Seeker
I’ve been searching low and high
I won’t get to get what I’m after
Till the day I die