Spre 3000 (3)

de ludoglobi

Banyang  Pati. Ce vedeţi e strada mare. Faza mai ciudată e că şi în stînga şi în dreapta sunt prăpăstii. Un sat mai neobişnuit, în care am petrecut o seara şi o noapte mai speciale, cu multe feluri de îmtîmplări.

Ca o călătorie în trecutul nostru, într-o dimensiune aproape tribală a societăţii umane în care ţi se pot revela anumite tipuri de reacţii umane şi urme dintr-o gîndire arhetipală.

Alături, au un fel de munte-livadă de portocali pitici, sălbatici.  Cu o noapte în urmă un tigru le mîncase o capră. O spuneau cu atîta nonşalanţă încît parcă le ceruse voie.

Cam astea sunt considerate drumuri prin toată regiune. Insolitul peisajelor îmi dă impresia că timpul a fost lăsat undev departe,  jos.

Un urcuş care aproape m-a dat gata. Şi cînd te gîndeşti că pe panta asta se chinuie să cultive cîţiva pumni de orez…şi sunt  pe la 2500 de metri….

Şi-s  mulţumiţi să le dai pe dhal bhat o jumate de euro…

Cărăuşii (porteri) cară pentru cîţiva dolari pe zi  rucsaci sau bagaje imense. Mulţi dintre ei poartă nişte şlapi aproape rupţi. Unii sunt foarte tineri, aproape copii, dar am văzut şi bătrîni care la noi ar fi nişte pensionari amărîţi.

La un masala tea, în Kutumsang.  primii sherpa. Extrem de cinstişi şi prietenoşi. Nepalul are, oficial, peste o sută de etnii sau…triburi, mai exact. Pînă acum am trecut prin sate locuite de tamangi sau tamagi, ce înseamnă în tibetană luptători călare. Au fost trimişi în zona asta în 755 de regele Trisong al Tibetului pentru a apăra graniţa.